O scrisoare ce trebuie citita, o pagina din istoria reala

O scrisoare de acum 70 de ani, care se potriveste ca o manusa situatiei politico-economice din ziua de astazi, doar ca astazi numai suntem plecati la razboi cu armata, dusmanii sunt aceeasi, doar ca acum este un razboi economic, poate mai dur si mai necrutator, in care onoarea lipseste la majoritatea combatantilor. Va las pe voi sa apreciati cine dintre politicientii de astazi este echivalentul maresalului Antonescu (in orice caz nu politicianul cu acelasi nume), si cine este echivalentul lui Bratianu si a acolitilor sai, dintre lideri politici de astazi. Fortele iudeo-masonice sunt mai active decat atunci, dar din nefericire nu mai avem pe cineva care sa aiba popurul de partea sa cum a avut maresalul Antonescu.

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu
În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci. În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!
 

Ion Antonescu, „Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.
Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.
Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.
Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.
În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară, dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.
În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.
Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:
Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.
Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor dumneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.
Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.
Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.
Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a salva un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914-1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.
Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se salva, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.
Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.
Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia şi Bucovina, v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi.
V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America.
Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.
Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.
Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?
Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră, de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie.
Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.
Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia.
Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.
A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.
Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.
Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.
Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.
Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.
Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui.
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.
Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.
Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”
(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

CATALIN BOTEZATU - magazin oficial

Cum poti sa termini mai repede lucrarea de licenta?

Sustinerea examenului de licenta sau a celui de dizertatie reprezinta un moment stresant pentru studenti, respectiv masteranzi. In primul rand, pentru a putea sustine un astfel de exemen este necesar ca studentul sau masterantul sa isi pregateasca o lucrare de diploma.

Pregatirea unei lucrari de licenta sau a unei lucrari de dizertatie necesita timp, materiale adunate si realizarea unui studiu de caz pentru care trebuie culese informatii direct de la sursa. Mai jos pot fi gasite etapele ce trebuie parcurse pentru ca un student sa poata ajunge sa sustina un examen de licenta sau dizertatie:

1. Stabilirea temei de licenta sau dizertatie de comun acord cu profesorul coordonator.

2. Adunarea materialelor pentru partea teoretica a lucrarii. De asemenea, unei lucrari de licenta sau unei lucrari de dizertatie ii trebuie un studiu de caz si este bine inca de la inceput ca studentul sa aleaga o entitate economica pe care sa faca studiul de caz si la care sa aiba acces pentru informatiile necesare.

3. Realizarea unei structuri (plan de licenta) pe care sa o prezinte profesorului coorodonator spre aprobare pentru a realiza lucrarea dupa o structura corecta.

4. Realizarea efectiva a primei parti a lucrarii, ce trebuie prezentata profesorului indrumator pentru a o analiza. Daca intervin modificari, studentul trebuie sa incerce sa reformuleze frazele si sa tina cont de sfaturile profesorului.

5. Realizarea studiului de caz si a concluziilor lucrarii.

6. Dupa ce lucrarea a fost finalizata, trebuie consultat profesorul coordonator pentru modificarile finale.

Este important de stiut ca o lucrare de licenta sau dizertatie trebuie sa contina introducere, continutul capitolelor, concluzii si propuneri, bibliografie si anexe, daca este cazul. De asemenea, dupa ce studentul preda lucrarea finalizata spre aprobare, aceasta trebuie sa treaca testul antiplagiat si trebuie apreciata cu o nota de catre profesorul indrumator. Abia dupa acest proces are voie sa se inscrie in examen si ulterior sa sustina lucrarea realizata. Pentru a putea ajunge sa sustina o lucrare de diploma studentul trebuie sa se inspire din carti de actualitate, din articole stiintifice, iar informatia preluata sa fie intotdeauna reformulata pentru a nu avea probleme de plagiat.

Asadar, chiar daca unii sustin ca absolvirea unei facultatii este din ce in ce mai usoara, sustinerea unei lucrari de licenta sau a unei lucrari de dizertatie este un proces care presupune efort intelectual, exigenta si de ce nu, reprezinta un factor care determina un om sa se gandeasca de doua ori inainte de a alege sa faca o facultate sau un masterat.

Cele mai bune bancuri cu Bula

Putem spune ca bancurile fac parte in foarte mare masura din caracterul si felul de a fi al romanilor. Indiferent de cate defecte are romanul, un singur lucru este cert: stie cum sa faca haz de necaz.

Poate ca nu multi dintre noi se gandesc la bancuri ca fiind o metoda terapeutica de a scapa de stres, dar ele sunt fara indoiala asa ceva, prin simplul fapt ca reusesc sa ne astearna un zambet pe buze sau, daca sunt cu adevarat bancuri bune, chiar un ras sanatos. Bancurile ne descretesc fruntea, ne fac sa uitam, chiar daca doar pentru un minut, de toate grijile si sa randem cu pofta. Ba mai mult, un banc bun, spiritual, e ca o adevarata comoara, pentru ca putem sa il transmitem mai departe si astfel sa impartasim cu ceilalti starea noastra de bine.

Nu cred ca exista vreaun roman care sa nu stie macar un banc cu Bula, care, inca din vremea comunismului, a fost o perpetua prezenta in vocabularul romanilor. Bula, personaj fictiv, dar rupt din realitate, este un fel de erou neincoronat al tarii noastre. Ceea ce a fost Pacala pentru bunicii si strabunicii nostrii este Bula pentru ultimele doua generatii: intruchiparea umorului, prostiei, veseliei sau chiar a sarcasmului.

Il intalnim pe Bula in toate ipostazele: scolarul obraznic, betivanul, acel clasic pierde-vara, lenesul, sotul inselat, naivul si ignorantul, soldatul neascultator, pensionarul, in esenta jovialitatea fiecarui roman, pentru ca multi dintre noi ne regasim in bancuri cu Bula.

Acesta este poate si motivul pentru care site-urile cu bancuri cu si despre Bula au aparut ca ciupercile dupa ploaie si sunt accesate de din ce in ce mai multi oameni. Astase intampla pentru ca simtul umorului la romani este strans legat de acest personaj si pentru ca noi toti credem in filosofia: ,,Razi, maine poate fi mai rau!”.

  JOCURI PENTRU COPII SI PARINTII LOR

Copii sunt de obicei foarte energici. Mai ales cei mici. De aceea ei
 simt nevoia sa se joace 
 .

Uitati cateva jocuri pentru dumneavoastra si copiii vostri:

      1.ACTIVITATI IN CASA:

  •  De-a gatitul.
  • Puzzle-uri
  • Teatrul de papusi
  • De-a magazinul
  • Umbre chinezesti
  • X si 0

  • Creatii artistice

     2.ACTIVITATI IN AER LIBER:

  • Fotbal
  • Baschet
  • Tenis
  • Volei
  • Sotron

Distractie placuta !!!!

Cat va costa si cum obtineti un certificat de performanta energetica

Cei dintre dumneavoastra  care au nevoie si doresc sa procure un certificat de performanta energetica, vor gasi toate aceste informatii la un click distanta.

Veti afla, in primul rand, ce reprezinta certificatul energetic, daca si de ce aveti nevoie de el, pretul unui astfel de certificat, precum si actele necesare si ce anume trebuie sa faceti pentru a obtine asa ceva. Nu in ultimul rand, veti putea afla de toti auditorii energetici autorizati la care puteti apela cu cea mai mare incredere.

certificatenergetic24Legea 372 din 2005 are drept scop imbunatatirea performantei energetice a tuturor tipurilor de cladiri, avandu-se in vedere anumiti factori, precum factorii climatici externi si interni, factorii ce tin de amplasament, etc. Conform acestei legi, un act de vanzare-cumparare a unui imobil nu se poate face fara sa existe la baza si un certificat de performanta energetica.

Pana acum, aceste certificate erau eliberate doar pentru electrocasnice insa, de acum, acestea vor fi obligatorii si pentru case si apartamente, in special in cazurile cand are loc vreo vanzare sau inchiriere. Ca orice document oficial, aceste certificate pot fi eliberate doar de persoane specializate si autorizate in domeniu, ce poarta numele de auditori energetici.

Pentru ca cineva autorizat sa va poata elibera un certificat de performanta energetica, trebuie sa observe, in mod direct, sau sa detina  un document oficial pe care il poate consulta, cu privire la informatiile necesare pe care trebuie sa le contina certificatul.

Prin urmare, primul pas in elaborarea acestui act este vizitarea imobilului in cauza de catre auditorul energetic, care are obligatia de a aduna cat mai multe informatii relevante. In cadrul acestei vizite, auditorul inspecteaza atent toate incaperile casei sau apartamentului, isi noteaza datele si le studiaza, observa instalatiile din interior, eventual fotografiaza anumite aspecte importante, daca este cazul.

Dupa ce a avut loc vizita, auditorul poate incepe sa faca calculele necesare eliberarii actului. Avand in vedere toate datele colectate de el insusi, poate apoi sa incadreze cladirea intr-o anumita clasa in ceea ce priveste performanta energetica.

Dupa ce are loc acest proces, se trece la eliberarea actului necesar si anume a certificatului de performanta energetica (CPE).

In privinta preturilor, intocmirea unui astfel de document variaza in functie de suprafata si tipul imobilului. Pentru apartamente, preturile vor varia dupa dimensiunile acestora iar pentru case preturile vor fi in functie tipul lor: locuinte unifamiliale, vile sau case. Preturile la apartamente variaza intre 160-390 ron, iar pentru case preturile sunt intre 500-600 ron. De obicei, in cadrul acestor preturi intra si deplasarea specialistilor pana la imobilul respectiv.

Atunci cand stabiliti o vizita a auditorului, sa aveti grija sa detineti la dumneavoastra toate informatiile si actele necesare pentru a le pune la dispozitia acestuia: cartea tehnica a imobilului, cand si din ce anume a fost construita locuinta, punerea ei in functiune, planurile apartamentului, cate persoane utilizeaza acel imobil, daca este posibil si unele informatii cu privire la consumul de apa calda si energie.

Parchet stratificat si locuinta arata impecabil

Pentru cei dintre voi care ati luat decizia sa va imbunatatiti aspectul camerelor, iata ca a venit momentul sa incercati un parchet stratificat, pentru a-i da casei voastre o nota binemeritata de nou si modern.

Acest tip de parchet imbina calitati intalnite atat la clasicele podele din lemn masiv cat si la suprafetele moderne, el fiind foarte simplu de montat, dar si usor de intretinut. Are la baza diferite straturi de lemn pentru a spori rezistenta la trafic, dar si pentru a-i oferi o durabilitate crescuta in timp, singurul dezavantaj pe care il prezinta fiind acela ca nu poate fi raschetat. Dar, avand in vedere raportul foarte bun calitate-pret, putem spune ca se merita achizitionarea lui.

Cum am spus deja, acest parchet stratificat se poate instala foarte simplu, fara sa aveti nevoie de persoane specializate si, mai mult decat atat, va da apartamentului dumneavoastra o nota deosebita de eleganta si bun gust.

Pentru cei care isi pun problema intretinerii unui astfel de parchet, nu aveti de ce sa va ingrijorati. E suficient daca sunteti atent la eventualele zgarieturi care, intr-adevar, ii pot afecta aspectul estetic, caci, in rest, nu va va da mari batai de cap. Tot ce trebuie sa faceti este sa va asigurati ca diversele piese de mobilier aflate in incapere au picioarele protejate cu materiale care pot feri parchetul de diversele zgarieturi.

Atunci cand veti dori sa-l curatati, recomandat este sa folositi doar perii moi care sa nu afecteze suprafata parchetului, iar spalarea sa se faca la cateva zile cu ajutorul unei lavete dintr-un material de calitate, cu  putina apa calda si solutie speciala pentru parchet stratificat. Nu se vor folosi solutii pentru alte tipuri de parchet, deoarece acestea nu vor fi absorbite cum trebuie. In schimb, pot fi folosite cu incredere substantele cu efect antistatic, special concepute pentru a ajuta la prevenirea depunerii scamelor si a prafului.

Acestea fiind spuse, de acum alegerea va apartine in totalitate ca incaperea pe care vreti sa o modernizati sa arate asa cum va place.

Amenajare Birouri – mocheta este solutia optima

Adesea, pentru amenajarea birourilor se recurge la alegerea mochetei intrucat reprezinta o solutie practica si confortabila.

Fiind un bun izolator termic si fonic, mocheta pentru birouri este tipul de pardoseala optim pentru amenajarea diferitelor tipuri de spatii in care exista un trafic intensiv.

Un alt avantaj pe care il ofera mocheta este faptul ca retine praful si mizeria, ulterior fiind usor de curatat.

Este un tip de pardoseala antiderapant, astfel eliminandu-se riscul accidentarilor.

Confortul tactil si izolarea termica oferite de mocheta sunt adesea criteriile in baza carora detinatorii spatiilor destinate birourilor opteaza pentru acest tip de pardoseala. Aspectul placut si posibilitatea de a o asorta cu diferite tipuri de mobilier sunt unele dintre multiplele avantaje ale mochetei.

Un factor esential in alegerea tipul de pardoseala potrivit pentru amenajarea birourilor este pretul. Mocheta prezinta avantajul ca se gaseste la preturi foarte accesibile ceea ce permite schimbarea sau inlocuirea sa periodica.

Materialele din care se realizeaza mochetele pot fi naturale sau sintetice. Cele naturale ofera un confort tactil mai mare, dar se intretin mai greu, pe cand cele sintetice sunt mult mai usor de intretinut, in ciuda materialelor care adesea pot provoca alergii.

Mocheta de polipropilena este rezistenta la pete, insa are dezavnatajul ca se taseaza in timp si nu este indicata pentru zonele de birouri.

Mocheta de lana este naturala si placuta la atingere. Este un tip de mocheta mai pretentios necesitand mai multa atentie la intretinere.

Mocheta de poliamida are avantajul ca nu se taseaza usor, rezista la trafic, iar intretinerea sa este usor de mentinut. Este recomandata zonelor de birouri.

Exista si mochete fabricate din amestec de polipropilena cu lana care prezinta avantajul unui pret.

Gama larga de modele, texturi si culori determina o multime de companii sa aleaga acest tip de pardoseala. Este usor de montat, se intretine usor si se potriveste cu o multime de spatii de birouri.

De la CE la CINE suntem ???

Corpul uman este construit pe baza numarului de aur-viu, adica sirul lui Fibonacci. El este aparent dens pentru ca stiinta postuleaza clar ca atomii sunt goi pe dinauntru.

– ADN-ul reprezinta Cartea Vietii iar clarvazatorii (ex. Valentina de la Iasi) pot „citi” acolo toate informatiile legate de om pana la nivel de celula.

– Noi ne-am insusit doar educatia despre materie, neluand in calcul ca exista si alte lumi, extraterestrii, aura umana etc. Sotii Kirlian au pus in evidenta, in urma cu cateva decenii, aura umana=aceasta realitate nevazuta ochiului fizic. Educatia materialista blocheaza mecanismele ADN-ului a. i. la un moment dat uitam de partea spirituala.

– PSIHOFONIA este o tehnica fondata in anul 1960 si studiaza cu ajutorul frecventelor modul de a comunica cu lumea de dincolo.

– Dupa ce ne incheiem existenta terestra vom ajunge intr-un plan corespunzator faptelor savarsite aici. Poti ajunge in „Rai” doar daca ai fost un om virtuos. Totul functioneaza dupa Legea karmei.

– Raymond Moody a socat lumea medicala cu subiectul legat de viata de dincolo de moarte, prezent in cartile sale celebre. Si Gabi Cotabita a sfidat stiinta medicala, creierul lui nesuferind vatamari ireversibile. Deci, desi pacientul este in moarte clinica, creierul sau este activ si se pot vedea perceptiile lui fata de celelalte planuri multidimensionale si fiintele spirituale prezente in ele. Acesti pacienti pot intra in vietile lor trecute sau viitoare. O astfel de experienta te poate schimba fundamental in a fi MAI BUN, iar schimbarea se produce in ADN.

– Indreptati-va atentia catre VIITOR, pentru ca ne asteapta un 2017 FENOMENAL !!!

MASINA SAU AVION

VA MULTUMIM !

Module 5: Bridging Past and Present Lives, Part I

Before we head over to the steps needed to carry out a safe and effective past life regression, I would like to share some priceless insights that I have gained over many, many years of performing hypnosis and past life regression on clients.

The reason that I am sharing these experiences and insights with you now is really quite simple: I want you to be really comfortable when using this technique. I know that it can be difficult at first to use a technique that seems to be linked with a lot of mysticism and even the occult.
While I am aware that many of my readers are more than capable of sifting through misconceptions, it still remains that there may be a lot of apprehensions regarding past life regression.

Instead of trying to convince people that past life regression is a completely usable technique in hypnosis, I am going to try something else: I am going to go ahead and share insights that I have gained from using this technique. That way, you can make use of these insights regardless of what you may personally think of concepts like reincarnation and past lives.
Fair enough? Let us begin!

A hypnotist who decides to use past life regression endeavors not only to help the client regain control over their present by making use of memories from a past life but also to bridge the hidden connections between a person’s past lives and their present life. People are often relieved to discover hidden linkages found in memories from past lives.
This relief can only mean that a person becomes whole when they are able to recall specific aspects of their past life. From a philosophical point of view, we can say that a person never truly leaves their past lives even if they have moved on to the most current one. The memories, experiences and emotions associated with a person’s past life are all intertwined with their present life.
This is the main reason why many people experience psychological liberation whenever they are able to dig deep enough to recover the linkages from a past life. It is liberating because knowledge alone has that ability to set a person free once the veil of unknowing is lifted. When a person gains the right type of knowledge he or she feels free because they are able to act upon certain things with more certainty than before.

Knowledge can also set a person free because they no longer has to guess why he or she thinks or behaves in a particular manner. Whether images or memories from a past life are real or not becomes insignificant when a client is able to liberate himself or herself from mental or emotional shackles that are preventing themselves from leading a normal life.
Another reason why past life regression is helpful in therapy is that it allows a person to act with a sense of purpose.

Purpose comes from the client, not the hypnotist. Unless there is reason to intervene, clients are often capable of determining what kind of action would be most beneficial to them after they have made key discoveries regarding their past life.

Inevitably, a client will ask you why it is necessary to use past life regression during hypnosis. If you don’t have a good answer to this question yet, you can say that learning from your past lives is a lot like going to school.

Every person who has done formal schooling attends different levels at different periods of time. In the beginning, the lessons are light and easy but as one progresses through schooling, the lessons become more difficult and more complex than before.

Past life regressions allows a person to review potential lessons that they may have missed so that they can figure out solutions to their challenges now. Past life regression does not always provide direct solutions to challenges but it does help a person put things into perspective.

Often, life’s most puzzling issues are rooted in a past life. Things that a person was not able to resolve in the past life are carried over to the next life. If we take the Judaic logic of reincarnation then the imperfections of the flame or a person’s life are refined in the next life. But in order for the refinement to take place, a person must first be aware that these imperfections from a past life exist.

As I have mentioned before, it is very common for people to think that they just imagined everything that they have seen or experienced during a past life regression. Technically speaking, it is the imagination that gives life to any kind of therapy that involves visualization. In fact, visualization is probably the most useful skill that a person can have when they choose to
undergo hypnosis and past life regression.

The job of the hypnotist is to encourage the client to use their imagination to give life to memories from a past life. Without the power of the creative subconscious, the very act of remembering becomes impossible. So when does past life regression become more of a life changing experience?

At what point does past life regression cease to be a merely imagined experience? The answer is different for individuals but generally speaking, once the initial doubt regarding past life regression wears off, a more detailed story emerges from the client’s mind. It is during this time that the client begins to understand what the memories of their past life are trying to tell him or her.

You can help the client along by asking more questions related to the memories that have already surfaced. By pursuing this line of questioning you will be able to help the client attain mental clarity. The mind is a complex and powerful tool – but in times of novel challenges as in the case of past life regression it does need some level of guidance in order to work
efficiently.

But don’t worry – once your clients become accustomed to how you handle the past life regression, they are going to become more responsive and more willing to share what is on their mind. This is very important because if your client is always holding something back from you, you won’t know if the past life regression is working as it should or not.

If the regression is not working effectively, you will be able to see that in the way your client responding to your questions. If this is the case, simply adjust the therapy and the questions you are using to draw out the memories from the past life.

Now, let us say that you were able to create a viable past life regression script for your client and the client is still not responding as well as you thought they would. What could be the challenge?
In some rare cases, some people are actually afraid of their own imagination. They are afraid of what they would find within the recesses of their own thoughts and memories. If you think your client is dealing with serious emotional trauma make sure that you refer him or her to the proper professional.

If you are a complete beginner, it would be best to leave emotional trauma and other severe cases to psychiatrists and more seasoned veterans who have been able to handle such cases before. Do not try to help someone who is trying to deal with a violent past or mental illness. Past life regression may not help in such situations. Ideally, your clients should only be troubled by personal and emotional issues that have nothing to do with mental disease or mental illness arising from severe personal experiences.

Now, what should you do if your client keeps telling you that they are getting a lot of visual fragments but they are unable to make sense of it?

My only advice for this challenge is to have the client write down the memory so he can return to it later on. Do not ignore visual or sensorial fragments as these may turn out to be valuable pieces of a larger memory that is just struggling to reveal itself.

One of the biggest challenges of past life regression is coaxing out memories that seem to have been repressed so much by the mind. It is not impossible to retrieve such memories in full but it takes longer and the client has to open himself or herself to the possibility to recovering the images, sounds and information.

If your client is too afraid of the process of recovering such information, he or she may not succeed on the first try. Of course, this doesn’t mean that your client will not succeed with the whole therapy. If they are willing to try again in subsequent past life regression sessions, you are going to accomplish something great with your client, that is for sure.