Amenajare Birouri – mocheta este solutia optima

Adesea, pentru amenajarea birourilor se recurge la alegerea mochetei intrucat reprezinta o solutie practica si confortabila.

Fiind un bun izolator termic si fonic, mocheta pentru birouri este tipul de pardoseala optim pentru amenajarea diferitelor tipuri de spatii in care exista un trafic intensiv.

Un alt avantaj pe care il ofera mocheta este faptul ca retine praful si mizeria, ulterior fiind usor de curatat.

Este un tip de pardoseala antiderapant, astfel eliminandu-se riscul accidentarilor.

Confortul tactil si izolarea termica oferite de mocheta sunt adesea criteriile in baza carora detinatorii spatiilor destinate birourilor opteaza pentru acest tip de pardoseala. Aspectul placut si posibilitatea de a o asorta cu diferite tipuri de mobilier sunt unele dintre multiplele avantaje ale mochetei.

Un factor esential in alegerea tipul de pardoseala potrivit pentru amenajarea birourilor este pretul. Mocheta prezinta avantajul ca se gaseste la preturi foarte accesibile ceea ce permite schimbarea sau inlocuirea sa periodica.

Materialele din care se realizeaza mochetele pot fi naturale sau sintetice. Cele naturale ofera un confort tactil mai mare, dar se intretin mai greu, pe cand cele sintetice sunt mult mai usor de intretinut, in ciuda materialelor care adesea pot provoca alergii.

Mocheta de polipropilena este rezistenta la pete, insa are dezavnatajul ca se taseaza in timp si nu este indicata pentru zonele de birouri.

Mocheta de lana este naturala si placuta la atingere. Este un tip de mocheta mai pretentios necesitand mai multa atentie la intretinere.

Mocheta de poliamida are avantajul ca nu se taseaza usor, rezista la trafic, iar intretinerea sa este usor de mentinut. Este recomandata zonelor de birouri.

Exista si mochete fabricate din amestec de polipropilena cu lana care prezinta avantajul unui pret.

Gama larga de modele, texturi si culori determina o multime de companii sa aleaga acest tip de pardoseala. Este usor de montat, se intretine usor si se potriveste cu o multime de spatii de birouri.

CATALIN BOTEZATU - magazin oficial

De la CE la CINE suntem ???

Corpul uman este construit pe baza numarului de aur-viu, adica sirul lui Fibonacci. El este aparent dens pentru ca stiinta postuleaza clar ca atomii sunt goi pe dinauntru.

– ADN-ul reprezinta Cartea Vietii iar clarvazatorii (ex. Valentina de la Iasi) pot „citi” acolo toate informatiile legate de om pana la nivel de celula.

– Noi ne-am insusit doar educatia despre materie, neluand in calcul ca exista si alte lumi, extraterestrii, aura umana etc. Sotii Kirlian au pus in evidenta, in urma cu cateva decenii, aura umana=aceasta realitate nevazuta ochiului fizic. Educatia materialista blocheaza mecanismele ADN-ului a. i. la un moment dat uitam de partea spirituala.

– PSIHOFONIA este o tehnica fondata in anul 1960 si studiaza cu ajutorul frecventelor modul de a comunica cu lumea de dincolo.

– Dupa ce ne incheiem existenta terestra vom ajunge intr-un plan corespunzator faptelor savarsite aici. Poti ajunge in „Rai” doar daca ai fost un om virtuos. Totul functioneaza dupa Legea karmei.

– Raymond Moody a socat lumea medicala cu subiectul legat de viata de dincolo de moarte, prezent in cartile sale celebre. Si Gabi Cotabita a sfidat stiinta medicala, creierul lui nesuferind vatamari ireversibile. Deci, desi pacientul este in moarte clinica, creierul sau este activ si se pot vedea perceptiile lui fata de celelalte planuri multidimensionale si fiintele spirituale prezente in ele. Acesti pacienti pot intra in vietile lor trecute sau viitoare. O astfel de experienta te poate schimba fundamental in a fi MAI BUN, iar schimbarea se produce in ADN.

– Indreptati-va atentia catre VIITOR, pentru ca ne asteapta un 2017 FENOMENAL !!!



Module 5: Bridging Past and Present Lives, Part I

Before we head over to the steps needed to carry out a safe and effective past life regression, I would like to share some priceless insights that I have gained over many, many years of performing hypnosis and past life regression on clients.

The reason that I am sharing these experiences and insights with you now is really quite simple: I want you to be really comfortable when using this technique. I know that it can be difficult at first to use a technique that seems to be linked with a lot of mysticism and even the occult.
While I am aware that many of my readers are more than capable of sifting through misconceptions, it still remains that there may be a lot of apprehensions regarding past life regression.

Instead of trying to convince people that past life regression is a completely usable technique in hypnosis, I am going to try something else: I am going to go ahead and share insights that I have gained from using this technique. That way, you can make use of these insights regardless of what you may personally think of concepts like reincarnation and past lives.
Fair enough? Let us begin!

A hypnotist who decides to use past life regression endeavors not only to help the client regain control over their present by making use of memories from a past life but also to bridge the hidden connections between a person’s past lives and their present life. People are often relieved to discover hidden linkages found in memories from past lives.
This relief can only mean that a person becomes whole when they are able to recall specific aspects of their past life. From a philosophical point of view, we can say that a person never truly leaves their past lives even if they have moved on to the most current one. The memories, experiences and emotions associated with a person’s past life are all intertwined with their present life.
This is the main reason why many people experience psychological liberation whenever they are able to dig deep enough to recover the linkages from a past life. It is liberating because knowledge alone has that ability to set a person free once the veil of unknowing is lifted. When a person gains the right type of knowledge he or she feels free because they are able to act upon certain things with more certainty than before.

Knowledge can also set a person free because they no longer has to guess why he or she thinks or behaves in a particular manner. Whether images or memories from a past life are real or not becomes insignificant when a client is able to liberate himself or herself from mental or emotional shackles that are preventing themselves from leading a normal life.
Another reason why past life regression is helpful in therapy is that it allows a person to act with a sense of purpose.

Purpose comes from the client, not the hypnotist. Unless there is reason to intervene, clients are often capable of determining what kind of action would be most beneficial to them after they have made key discoveries regarding their past life.

Inevitably, a client will ask you why it is necessary to use past life regression during hypnosis. If you don’t have a good answer to this question yet, you can say that learning from your past lives is a lot like going to school.

Every person who has done formal schooling attends different levels at different periods of time. In the beginning, the lessons are light and easy but as one progresses through schooling, the lessons become more difficult and more complex than before.

Past life regressions allows a person to review potential lessons that they may have missed so that they can figure out solutions to their challenges now. Past life regression does not always provide direct solutions to challenges but it does help a person put things into perspective.

Often, life’s most puzzling issues are rooted in a past life. Things that a person was not able to resolve in the past life are carried over to the next life. If we take the Judaic logic of reincarnation then the imperfections of the flame or a person’s life are refined in the next life. But in order for the refinement to take place, a person must first be aware that these imperfections from a past life exist.

As I have mentioned before, it is very common for people to think that they just imagined everything that they have seen or experienced during a past life regression. Technically speaking, it is the imagination that gives life to any kind of therapy that involves visualization. In fact, visualization is probably the most useful skill that a person can have when they choose to
undergo hypnosis and past life regression.

The job of the hypnotist is to encourage the client to use their imagination to give life to memories from a past life. Without the power of the creative subconscious, the very act of remembering becomes impossible. So when does past life regression become more of a life changing experience?

At what point does past life regression cease to be a merely imagined experience? The answer is different for individuals but generally speaking, once the initial doubt regarding past life regression wears off, a more detailed story emerges from the client’s mind. It is during this time that the client begins to understand what the memories of their past life are trying to tell him or her.

You can help the client along by asking more questions related to the memories that have already surfaced. By pursuing this line of questioning you will be able to help the client attain mental clarity. The mind is a complex and powerful tool – but in times of novel challenges as in the case of past life regression it does need some level of guidance in order to work

But don’t worry – once your clients become accustomed to how you handle the past life regression, they are going to become more responsive and more willing to share what is on their mind. This is very important because if your client is always holding something back from you, you won’t know if the past life regression is working as it should or not.

If the regression is not working effectively, you will be able to see that in the way your client responding to your questions. If this is the case, simply adjust the therapy and the questions you are using to draw out the memories from the past life.

Now, let us say that you were able to create a viable past life regression script for your client and the client is still not responding as well as you thought they would. What could be the challenge?
In some rare cases, some people are actually afraid of their own imagination. They are afraid of what they would find within the recesses of their own thoughts and memories. If you think your client is dealing with serious emotional trauma make sure that you refer him or her to the proper professional.

If you are a complete beginner, it would be best to leave emotional trauma and other severe cases to psychiatrists and more seasoned veterans who have been able to handle such cases before. Do not try to help someone who is trying to deal with a violent past or mental illness. Past life regression may not help in such situations. Ideally, your clients should only be troubled by personal and emotional issues that have nothing to do with mental disease or mental illness arising from severe personal experiences.

Now, what should you do if your client keeps telling you that they are getting a lot of visual fragments but they are unable to make sense of it?

My only advice for this challenge is to have the client write down the memory so he can return to it later on. Do not ignore visual or sensorial fragments as these may turn out to be valuable pieces of a larger memory that is just struggling to reveal itself.

One of the biggest challenges of past life regression is coaxing out memories that seem to have been repressed so much by the mind. It is not impossible to retrieve such memories in full but it takes longer and the client has to open himself or herself to the possibility to recovering the images, sounds and information.

If your client is too afraid of the process of recovering such information, he or she may not succeed on the first try. Of course, this doesn’t mean that your client will not succeed with the whole therapy. If they are willing to try again in subsequent past life regression sessions, you are going to accomplish something great with your client, that is for sure.

Cum se face o cerere de prietenie pe facebook

Oi fi eu mai ciudata, dar gasesc absolut inutil sa multumesti cuiva pentru faptul ca ti-a acceptat o cerere de „prietenie” pe o retea de socializare.
Dupa cum ma amuza teribil si acele persoane carora le dai accept si, in decurs de 5 minute, vezi ca ti-au dat like la toate pozele, de la facerea lumii pana in prezent.
Iar nu-i inteleg pe-aia care, in secunda numarul doi dupa ce le-ai dat accept, intra in privat, cu mesaje stupide si incep sa indruge verzi si uscate.Apropo, cand vezi ca destinatarul buchetelor de flori virtuale, a maimutoilor si a broastelor raioase citeste mesajele si ramane in silencio stampa, nu ti se aprinde un beculet? Daca nu, cheama electricianul, ai o defectiune!!

facebook si prieteni
Da, frate, stiu, sunt a naibii, m-am nascut in zodia jigodiei s.a.m.d, insa ma tot chinui sa inteleg cum functioneaza treaba asta cu fb-ul.Sper sa ma dumiresc intr-o buna zi. ::))
Pana atunci, am mai spus-o si o repet, cand si daca cineva imi va trezi interesul in mod deosebit, promit sa trimit maimute virtuale acelei persoane.In rest, vorbesc cu un numar limitat de persoane.Cheers!

De ce loviti in Gyuri Pasc? A fost un om normal!

Cine sunt cei care scriu articolele acestea prin care denigreaza oamenii, chiar si dupa ce au trecut dincole?

Articolul acesta nu arata decat cat de conflictuale si confuze sunt convingerile prin filtrul carora priveste autorulacestui articol viata lui Gyuri Pascu. Sa sugerezi ca Gyuri Pascu a fost prostit sau manupulat de invataturile unuia sau altuia mi se pare o aberatie, o ofensa adusa la adresa lui Gyuri. Ei chiar nu l-au auzit pe Gyuri Pascu vorbind niciodata?

Eu am urmarit cateva emisiuni in care el a vorbit si mie mi s-a parut unul dintre cei mai lucizi oameni din Romania. Alegerile legate de alcool, fumat si a nu merge cand trebuie la medic tin de fiecare si nu trebuie sa faci parte din nici un „cult” ca sa nu mergi cand trebuie la medic. Majoritatea oamenilor din Romania nu merg la medic cand ar trebui si nici chiar medicii nu merg la medic cand ar trebui.

Nu stiu cine a fost acest maestru Dang, n-am auzit niciodata de el, dar faptul ca preda despre lumina si conectarea cu ea si faptul ca spunea ca multe dintre bolile fizice sunt de fapt boli spirituale pare a fi un om ok, nu stiu ce filozofie promoveaza in scoala lui, cat de benefica este.

Gyuri Pascu si secta

Nimeni nu poate forta pe nimeni sa nu mearga la medic. Folosirea cuvantului cult in acest context mi se pare exagerata si de rea intentie. Daca eu am facut o anumita facultate unde am studiat despre dieta devin ei vinovati daca eu am decis sa mananc fara zahar? A fost alegerea mea, ei au prezentat o informatie si eu am decis ce sa fac.

Presa ar trebui sa fie obiectiva, nu sa contorsioneze informatiile din dorinta de senzational si faima. Lumina despre care se vorbeste, despre care autorii par a nu avea habar, este lumina despre care si Isus vorbea si cu care si Isus vindeca. Este lumina din invataturile crestine. Mai mult decat atat, acesti autori nu au auzit de faptul ca infarctului miocardic nu-i pasa daca esti pe medicatie sau nu? Sau ca mortii nu-i pasa daca vine dupa un adult sau un copil? Are logica ei pe care noi nu o intelegem sau refuzam sa o intelegem.

Poate ca Gyuri ca si suflet a decis sa iasa din aceasta viata, poate ca si-a invatat lectiile si si-a atins scopurile. Ce-ar fi sa acceptam moartea ca pe a alegere la nivel de constiinta superioara si sa nu mai intinam amintirea celor care au trecut in nefiinta? Toata iubirea si respectul pentru sufletul frumos care a fost omul Gyuri Pascu.

Lasitatea salveaza sau nu? Care sa fie adevarul?

E mai usor sa spui: toti, daca ne-am analiza viata in profunzime, intr-un moment de cumpana, am ajunge la concluzia ca de fapt am ratat-o. Ca nu am realizat nimic atat de maret si demn de luat in seama, ca visele noastre zac prafuite undeva intr-un colt de suflet, si ca pe undeva, noi am fi facut si am dres, dar vezi tu, soarta asta e de vina! Mama ei de viata si de soarta. ….si zicand ca TOTI avem un asemenea moment de sinceritate cu sine, parca parca se mai usureaza povara…vba ceea, doar noi toti o caram in spinare.

Dar oare sa fie cu adevarat asa? Oare chiar toti avem un astfel de moment in care nu sintem deloc satisfacuti si multumiti de felul in care ne-am trait existenta pana in prezent? Sau poate unii din noi chiar au nimerit-o din prima! Norocosii!! Pe ei i-a iubit dom’le soarta!! Ca sa vezi! Sigur ei sint preferatii Vietii, altfel nu se explica!
Si iar ne asternem un praf de orbeala in ochi, sa ne mai amagim un pic, si sa dam vina tot pe soarta! Ca pe ei i-a iubit! In fond nu sint cu nimic mai speciali decat noi! Si ei sint la fel ca si noi! Doar ca pe noi …nah…nu ne-a iubit asa de tare…!…

Exista si oameni care reusesc din prima. Acesta este crudul adevar. Si reusesc nu neaparat ca ii iubeste soarta. Reusesc pentru ca ei nu cred in soarta. Ci pentru ca ei insisi sint propriul lor destin. Ei insisi sint templu divin in care coboara Lumina, si ei insisi sint nebunia curajului de a merge mai departe. Pentru ca ei nu au rabdare ca soarta sa le citeasca planul ei pentru ca ei insisi vibreaza deja in fibrilatiile constructiei propriilor trairi si a propriei vieti. Sint oameni…oameni si oameni…

Oameni care reusesc din prima…si oameni care mai incearca…si incearca…si incearca…si oameni care renunta.

Opusul succesului nu este esecul. Ci renuntarea. Esecul poate fi o etapa catre succes. Insa renuntarea, renuntarea e cu totul si cu totul opusul succesului.

Unii reusesc din prima, altii mai incearca, altii renunta. Asa sint oamenii. Insa nu asa e Viata. Viata continua oricum, si cu si fara noi, cei care reusim din prima. Sau mai incercam. Sau renuntam.

Am aflat ca am ADHD

Zilele astea am aflat că am ADHD sau cel puțin ADD. Studiind ce înseamnă aceste deficiențe, am reușit să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine de-a lungul timpului și să realizez de ce am trecut prin mizeriile prin care am trecut și încă trec. Însă îmi este greu să accept faptul că am o dizabilitate.

Mă încurajez cu ideea că am reușit să realizez niște lucruri – cel puțin în ultimii 3 ani: am scis carti, am invatat sa ma organizez si am facut multe lucruri extraordinare apreciate de multi, nu doar de mine, ca altfel as fi putut fi acuzat de subiectivism, am dat drumul la un ONG ce are ca obiectiv educația adulților, am conceput un workshop  și un curs (de 120 ore) ce are succes.

Deficiența de atenție și hiperactivitatea mi-au dat de furcă toată viața, până în punctul de a mă învinovăți pentru tot ce se întâmpla negativ în jurul meu, până în punctul de intra într-o depresie ce a durat 16 ani, până în punctul de a-mi f*** viața pe toate planurile și de a nu realiza nimic consistent. Chiar dacă mi-am creat un sistem de valori care m-a echilibrat mereu, chiar dacă am reușit să evit a deveni adictiv (specific adulților cu ADHD), chiar dacă am reușit să-mi dezvolt niște abilități care m-au ajutat și mă ajută….acest ADHD (sau ADD) mi-a pus și-mi pune bețe în roate. Trist

De ce ai nevoie de Dumnezeu?

În afară de faptul că este Singurul capabil de a înlătura barierele ce stau în calea creşterii tale duhovniceşti, El este Acela în prezența căruia conştientizezi realitatea cu privire la tine şi la ce se întâmplă în jurul tău.

Conştientizarea este esențială pentru că majoritatea românilor confundă adevărul personal cu opinia personală (doekim, gr = părere, opinie, de unde derivă latinescul doxa). A avea o opinie personală cu privirire la un anumit subiect nu este deloc egal cu adevărul despre acel subiect.

Toți avem o mulțime de opinii şi e firesc să fie aşa. Însă multe din opiniile noastre sunt pline de judecăți moral corecte şi sentimentul arogant că noi avem dreptate, iar cei care nu sunt de acord cu noi, nu au.

Adevărul nostru este mult mai profund decât opiniile noastre, iar el devine vizibil doar în prezența lui Dumnezeu. Adevărul se referă la ceea ce anticii numeau Kardia* – centrul de comandă al ființei umane. El nu înseamnă să avem dreptate, ci să exprimăm, într-un mod vulnerabil, ceea ce gândim şi simțim.

*kardia = centrul deciziilor în ființa umană formată din 3 „judecători”: conştiința – e bine/nu e bine, afectivitatea – îmi place/nu-mi place, voința – vreau/nu vreau. Pentru ca o decizie să fie corectă şi constructivă este necesar ca cei 3 „judecători” să fie în echilibru. Procesul de echilibrare se face cu ajutorul rațiunii şi intuiției.

Imigrantii nu au gasit un motiv sa stea in Romania

Astazi am fost miscata in mod negativ de faptul ca elevii mei imigranti nu au gasit niciun punct forte pentru sederea lor in Romania, ci doar puncte slabe.

Noi voluntarii care incercam sa ii invatam ceva din limba si cultura noastra nu valoram oare nimic pentru ei? Eu muncesc gratuit, dar muncesc. Desi as avea nevoie disperata de bani, am ales sa imi rapesc din timpul meu pentru a le darui lor. Si totusi, ei nu vedeau decat faptul ca in autobuz lumea ii privea cu dispret, ca nimeni nu ii privea cu bunavointa.


Romanii incercau sa ii fure la preturi etc. Dar nu ne vedeau zambetele si daruirea. Ei nu vedeau padurea din cauza copacillor.

Dar mi-am dat seama ca aveau un pic de dreptate. In ce tara mai exista pagini de facebook pe care sa se anunte controale pe transurb? In ce tara politicienii isi tripleaza salariile si ii infometeaza pe ceilalti? In ce tara e mai profitabil sa stai acasa, decat sa mergi la munca? In ce tara e mai multa tristete?/ Inutila. Saraca tara bogata! Dar o sa zambesc in continuare. Ca sa demonstrez ca imigrantii nu au dreptate. Nu suntem toti la fel. Si, la naiba, eu chiar iubesc tara asta care mi-a furat dreptul la viata, condamnandu-ma la supravietuire.

Copiii au clarvedere

Stim deja ca sufletele isi aleg parintii pe care ii vor avea in urmatoarea intrupare, in functie de multe criterii.. O sa va povestesc o discutie avuta de Mihai (pe la 5 ani) cu mama lui, intr-un moment de-al lui de „relaxare” 😂


Inainte o sa precizez ca prietena mea, inainte sa ramana insarcinata cu Mihai, si-a dus mama intr-o excursie la Paris (au fost doar ele doua- un rasfat). Pana la 5 ani, Mihai nu vazuse Parisul. Insa prin intrebarile lui a confirmat prezenta sa acolo, la acel rasfat..

„- Mami, cum era inghetata aceea pe care ai mancat-o cu Buni la Paris? As vrea si eu una.
– Ce inghetata? Ce Paris?
– Nu mai tii minte cand am fost noi trei la Paris? Tu, eu si Buni?
– Mihai, tu nu ai fost niciodata la Paris. Am fost o data eu cu Buni.
– Am fost si eu cu voi. Ati stat la masa aceea galbena si ati mancat inghetata si ati vorbit despre …..dar nu am putut sa mananc inghetata….

Dupa o pauza in care prietena mea isi cauta cuvintele, amintindu-si invataturi despre intrupari, decizii etc, Mihai a continuat:
– Stii de ce te-am ales eu pe tine sa imi fii mama?
-… De ce?
– Am cerut o mama frumoasa, puternica si care sa stie multe lucruri.. Si aceea erai tu!”

A urmat o alta pauza pentru ca piticul jucandu-se cu masinute, nu a lasat loc de comentarii.. 😂


sursa: Facebook