De ce loviti in Gyuri Pasc? A fost un om normal!

Cine sunt cei care scriu articolele acestea prin care denigreaza oamenii, chiar si dupa ce au trecut dincole?

Articolul acesta nu arata decat cat de conflictuale si confuze sunt convingerile prin filtrul carora priveste autorulacestui articol viata lui Gyuri Pascu. Sa sugerezi ca Gyuri Pascu a fost prostit sau manupulat de invataturile unuia sau altuia mi se pare o aberatie, o ofensa adusa la adresa lui Gyuri. Ei chiar nu l-au auzit pe Gyuri Pascu vorbind niciodata?

Eu am urmarit cateva emisiuni in care el a vorbit si mie mi s-a parut unul dintre cei mai lucizi oameni din Romania. Alegerile legate de alcool, fumat si a nu merge cand trebuie la medic tin de fiecare si nu trebuie sa faci parte din nici un „cult” ca sa nu mergi cand trebuie la medic. Majoritatea oamenilor din Romania nu merg la medic cand ar trebui si nici chiar medicii nu merg la medic cand ar trebui.

Nu stiu cine a fost acest maestru Dang, n-am auzit niciodata de el, dar faptul ca preda despre lumina si conectarea cu ea si faptul ca spunea ca multe dintre bolile fizice sunt de fapt boli spirituale pare a fi un om ok, nu stiu ce filozofie promoveaza in scoala lui, cat de benefica este.

Gyuri Pascu si secta

Nimeni nu poate forta pe nimeni sa nu mearga la medic. Folosirea cuvantului cult in acest context mi se pare exagerata si de rea intentie. Daca eu am facut o anumita facultate unde am studiat despre dieta devin ei vinovati daca eu am decis sa mananc fara zahar? A fost alegerea mea, ei au prezentat o informatie si eu am decis ce sa fac.

Presa ar trebui sa fie obiectiva, nu sa contorsioneze informatiile din dorinta de senzational si faima. Lumina despre care se vorbeste, despre care autorii par a nu avea habar, este lumina despre care si Isus vorbea si cu care si Isus vindeca. Este lumina din invataturile crestine. Mai mult decat atat, acesti autori nu au auzit de faptul ca infarctului miocardic nu-i pasa daca esti pe medicatie sau nu? Sau ca mortii nu-i pasa daca vine dupa un adult sau un copil? Are logica ei pe care noi nu o intelegem sau refuzam sa o intelegem.

Poate ca Gyuri ca si suflet a decis sa iasa din aceasta viata, poate ca si-a invatat lectiile si si-a atins scopurile. Ce-ar fi sa acceptam moartea ca pe a alegere la nivel de constiinta superioara si sa nu mai intinam amintirea celor care au trecut in nefiinta? Toata iubirea si respectul pentru sufletul frumos care a fost omul Gyuri Pascu.

CATALIN BOTEZATU - magazin oficial

Lasitatea salveaza sau nu? Care sa fie adevarul?

E mai usor sa spui: toti, daca ne-am analiza viata in profunzime, intr-un moment de cumpana, am ajunge la concluzia ca de fapt am ratat-o. Ca nu am realizat nimic atat de maret si demn de luat in seama, ca visele noastre zac prafuite undeva intr-un colt de suflet, si ca pe undeva, noi am fi facut si am dres, dar vezi tu, soarta asta e de vina! Mama ei de viata si de soarta. ….si zicand ca TOTI avem un asemenea moment de sinceritate cu sine, parca parca se mai usureaza povara…vba ceea, doar noi toti o caram in spinare.

Dar oare sa fie cu adevarat asa? Oare chiar toti avem un astfel de moment in care nu sintem deloc satisfacuti si multumiti de felul in care ne-am trait existenta pana in prezent? Sau poate unii din noi chiar au nimerit-o din prima! Norocosii!! Pe ei i-a iubit dom’le soarta!! Ca sa vezi! Sigur ei sint preferatii Vietii, altfel nu se explica!
Si iar ne asternem un praf de orbeala in ochi, sa ne mai amagim un pic, si sa dam vina tot pe soarta! Ca pe ei i-a iubit! In fond nu sint cu nimic mai speciali decat noi! Si ei sint la fel ca si noi! Doar ca pe noi …nah…nu ne-a iubit asa de tare…!…

Exista si oameni care reusesc din prima. Acesta este crudul adevar. Si reusesc nu neaparat ca ii iubeste soarta. Reusesc pentru ca ei nu cred in soarta. Ci pentru ca ei insisi sint propriul lor destin. Ei insisi sint templu divin in care coboara Lumina, si ei insisi sint nebunia curajului de a merge mai departe. Pentru ca ei nu au rabdare ca soarta sa le citeasca planul ei pentru ca ei insisi vibreaza deja in fibrilatiile constructiei propriilor trairi si a propriei vieti. Sint oameni…oameni si oameni…

Oameni care reusesc din prima…si oameni care mai incearca…si incearca…si incearca…si oameni care renunta.

Opusul succesului nu este esecul. Ci renuntarea. Esecul poate fi o etapa catre succes. Insa renuntarea, renuntarea e cu totul si cu totul opusul succesului.

Unii reusesc din prima, altii mai incearca, altii renunta. Asa sint oamenii. Insa nu asa e Viata. Viata continua oricum, si cu si fara noi, cei care reusim din prima. Sau mai incercam. Sau renuntam.

Am aflat ca am ADHD

Zilele astea am aflat că am ADHD sau cel puțin ADD. Studiind ce înseamnă aceste deficiențe, am reușit să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine de-a lungul timpului și să realizez de ce am trecut prin mizeriile prin care am trecut și încă trec. Însă îmi este greu să accept faptul că am o dizabilitate.

Mă încurajez cu ideea că am reușit să realizez niște lucruri – cel puțin în ultimii 3 ani: am scis carti, am invatat sa ma organizez si am facut multe lucruri extraordinare apreciate de multi, nu doar de mine, ca altfel as fi putut fi acuzat de subiectivism, am dat drumul la un ONG ce are ca obiectiv educația adulților, am conceput un workshop  și un curs (de 120 ore) ce are succes.

Deficiența de atenție și hiperactivitatea mi-au dat de furcă toată viața, până în punctul de a mă învinovăți pentru tot ce se întâmpla negativ în jurul meu, până în punctul de intra într-o depresie ce a durat 16 ani, până în punctul de a-mi f*** viața pe toate planurile și de a nu realiza nimic consistent. Chiar dacă mi-am creat un sistem de valori care m-a echilibrat mereu, chiar dacă am reușit să evit a deveni adictiv (specific adulților cu ADHD), chiar dacă am reușit să-mi dezvolt niște abilități care m-au ajutat și mă ajută….acest ADHD (sau ADD) mi-a pus și-mi pune bețe în roate. Trist

De ce ai nevoie de Dumnezeu?

În afară de faptul că este Singurul capabil de a înlătura barierele ce stau în calea creşterii tale duhovniceşti, El este Acela în prezența căruia conştientizezi realitatea cu privire la tine şi la ce se întâmplă în jurul tău.

Conştientizarea este esențială pentru că majoritatea românilor confundă adevărul personal cu opinia personală (doekim, gr = părere, opinie, de unde derivă latinescul doxa). A avea o opinie personală cu privirire la un anumit subiect nu este deloc egal cu adevărul despre acel subiect.

Toți avem o mulțime de opinii şi e firesc să fie aşa. Însă multe din opiniile noastre sunt pline de judecăți moral corecte şi sentimentul arogant că noi avem dreptate, iar cei care nu sunt de acord cu noi, nu au.

Adevărul nostru este mult mai profund decât opiniile noastre, iar el devine vizibil doar în prezența lui Dumnezeu. Adevărul se referă la ceea ce anticii numeau Kardia* – centrul de comandă al ființei umane. El nu înseamnă să avem dreptate, ci să exprimăm, într-un mod vulnerabil, ceea ce gândim şi simțim.

*kardia = centrul deciziilor în ființa umană formată din 3 „judecători”: conştiința – e bine/nu e bine, afectivitatea – îmi place/nu-mi place, voința – vreau/nu vreau. Pentru ca o decizie să fie corectă şi constructivă este necesar ca cei 3 „judecători” să fie în echilibru. Procesul de echilibrare se face cu ajutorul rațiunii şi intuiției.

Imigrantii nu au gasit un motiv sa stea in Romania

Astazi am fost miscata in mod negativ de faptul ca elevii mei imigranti nu au gasit niciun punct forte pentru sederea lor in Romania, ci doar puncte slabe.

Noi voluntarii care incercam sa ii invatam ceva din limba si cultura noastra nu valoram oare nimic pentru ei? Eu muncesc gratuit, dar muncesc. Desi as avea nevoie disperata de bani, am ales sa imi rapesc din timpul meu pentru a le darui lor. Si totusi, ei nu vedeau decat faptul ca in autobuz lumea ii privea cu dispret, ca nimeni nu ii privea cu bunavointa.

imigranti

Romanii incercau sa ii fure la preturi etc. Dar nu ne vedeau zambetele si daruirea. Ei nu vedeau padurea din cauza copacillor.

Dar mi-am dat seama ca aveau un pic de dreptate. In ce tara mai exista pagini de facebook pe care sa se anunte controale pe transurb? In ce tara politicienii isi tripleaza salariile si ii infometeaza pe ceilalti? In ce tara e mai profitabil sa stai acasa, decat sa mergi la munca? In ce tara e mai multa tristete?/ Inutila. Saraca tara bogata! Dar o sa zambesc in continuare. Ca sa demonstrez ca imigrantii nu au dreptate. Nu suntem toti la fel. Si, la naiba, eu chiar iubesc tara asta care mi-a furat dreptul la viata, condamnandu-ma la supravietuire.

Copiii au clarvedere

Stim deja ca sufletele isi aleg parintii pe care ii vor avea in urmatoarea intrupare, in functie de multe criterii.. O sa va povestesc o discutie avuta de Mihai (pe la 5 ani) cu mama lui, intr-un moment de-al lui de „relaxare” 😂

lassie

Inainte o sa precizez ca prietena mea, inainte sa ramana insarcinata cu Mihai, si-a dus mama intr-o excursie la Paris (au fost doar ele doua- un rasfat). Pana la 5 ani, Mihai nu vazuse Parisul. Insa prin intrebarile lui a confirmat prezenta sa acolo, la acel rasfat..

„- Mami, cum era inghetata aceea pe care ai mancat-o cu Buni la Paris? As vrea si eu una.
– Ce inghetata? Ce Paris?
– Nu mai tii minte cand am fost noi trei la Paris? Tu, eu si Buni?
– Mihai, tu nu ai fost niciodata la Paris. Am fost o data eu cu Buni.
– Am fost si eu cu voi. Ati stat la masa aceea galbena si ati mancat inghetata si ati vorbit despre …..dar nu am putut sa mananc inghetata….

Dupa o pauza in care prietena mea isi cauta cuvintele, amintindu-si invataturi despre intrupari, decizii etc, Mihai a continuat:
– Stii de ce te-am ales eu pe tine sa imi fii mama?
-… De ce?
– Am cerut o mama frumoasa, puternica si care sa stie multe lucruri.. Si aceea erai tu!”

A urmat o alta pauza pentru ca piticul jucandu-se cu masinute, nu a lasat loc de comentarii.. 😂

 

sursa: Facebook

Esti impresionat de „masacrul” de la Nisa…

Deja a treia conversație pe ziua de azi despre cum e uimitor că nu sunt impresionat de „masacrul” de la Nisa…

Nu, nu sunt impresionat când zona cea mai puțin afectată de terorism din lume, anume Europa și America de Nord (a se vedea harta, pentru cine mai stie sa citeasca o harta), este tocmai aceea cu care trebuie să simpatizăm oricând moare o mână de oameni pe acolo. De fapt sunt la fel impresionat precum sunt de cei ce mor zilnic fara sa fie vinovati in orintul mijlociu, in africa in asia si in alte zone fierbinti si de care nimanui  din occident nu ii pasa

Nimănui nu-i pasă de victimele terorismului din tările unde acesta chiar produce victime în fiecare zi, deci cum poate fi numită grija aceasta imperativă față de o mână de occidentali loviți din an în Paști de câte un incident nefericit?

Teroristul din nisa

Oare ipocrizie?

Are rost să mai spun că principalul factor generatori ai terorismului este tocmai destabilizarea și tratamentul injust al periferiei globale pentru folosul exclusiv a tocmai sus-numitului Occident pentru care ar trebui să simt compasiune?

Nu văd cum poate fi rațional să simți simpatie pentru cei ce generează în fapt violența. E adevarat ca nu cei ce au murit acolo au generat violenta, dar probabil mare parte din ei considera normala violenta din tarile in care aceasta face parte din viata de zi cu zi si anormala in tarile lor.


Pot doar să deplâng exploatarea și alienarea la care e supusă chiar și populația occidentală în folosul sistemului capitalist, însă în nici un caz nu voi putea considera că ei sunt mai demni de compătimit decât cei a căror patrii sunt pustiite și a căror viitor e furat în fiecare zi în numele Occidentului.

PS: și de fapt nici terorism nu este, dacă e să fim serioși, e doar un șofer cu o istorie de violență conjugală și o depresie recentă cauzată de un divorț și probleme financiare… dacă doar pentru că numele lui sună islamic îl numim terorism atunci nu suntem decât niște rasiști prăpădiți.

Vrei o tara mai buna? Educa-ti copiii!

Dacă ne gândim că statul este echivalentul, la scară mare, al părinților dintr-o familie, iar cetățenii sunt echivalentul copiilor, putem observa că dinamica din familia România urmărește îndeaproape tiparul unei familii obișnuite. În care tonul este dat de părinți. Iar copiii urmăresc atent și copiază întocmai. Rezultând apoi noi generații de părinți, care perpetuează același model, contaminat de istoria celor de dinainte și tot așa. Câtă vreme guvernarea acestei țări va oscila, precum într-o familie disfuncțională, între o extremă autoritară, dictatorială, privatorie de libertate, și alta în care limitele sunt explodate, nu există repere, nu există consecințe, nu există stabilitate, nu există modele, această nație nu va putea crește. Sau, cel mult, perioadele de evoluție sănătoasă vor fi scurte, necontând însă semnificativ.

petreceri pentru angajati

Avem nevoie de o guvernare „suficient de bună”, ca să citez principiul winnicottian. O guvernare care să reprezinte un reper de moralitate, de eficiență, de respect pentru sine și apoi pentru cetățean, o guvernare care să hrănească nevoia de creștere a cetățenilor săi, dar care să poată impune limite ferme, securizante, nici foarte strâmte, nici foarte largi. Un stat interesat de creșterea „copiilor” săi pe termen lung, vizionar și întreprinzător. Și, toate astea să fie susținute suficient de mult timp pentru ca schimbarea să persiste.

Asemeni căilor neuronale, care necesită repetiție într-un timp îndelungat pentru a se stabiliza și a da naștere la „noi obiceiuri”. Dacă însă vom schimba un set de „părinți” răi cu alți părinți răi și din când în când ne vom afla alinarea „fugind de acasă” (asta apropo de mirarea – cum de pot românii să se comporte ok în străinătate, dar acasă nu?), evoluția va fi compromisă și vom continua să ne gândim scăparea fiecare pentru sine, la nivel individual.

Poate că totuși, la un moment dat, oamenii din vârful ierarhiei vor înțelege importanța crucială pe care o au în dezvoltarea semenilor și vor începe să creeze o altă realitate pentru ei. Asemeni părinților, pentru copiii lor.

Fratele geamăn a lui Mr Bean

Acum un an l-am cunoscut pe fratele geamăn a lui Mr Bean.

Așteptam Ratb-ul. Intreb:

-Merge spre Obor?

Mr Bean:

-Da, urcă!

In Ratb, Mr Bean se intoarce spre mine si spune:

– Merge la Iancului asta, dar nu am vrut să te las să stai in ploaie! Cobori cu mine la Iancului si iei de acolo spre Obor. ( pauza 2 minute) Nenorocitii astia de doctori… te duci cu bilet de trimitere, cer bani. Peste tot Bani. Am umblat azi prin tot Bucurestiul. Unde sa ma mai duc? Ca si la Colentina sunt niste nesimtiti. Toti vor sa se imbogateasca! Să pui gluga pe cap!

Ajungem la Iancului. Il intreb ce iau spre Obor, dar Mr Bean parea nesigur. Intreb un individ.

fratele lui mister bean

Mr Bean ( catre mine) :

-Foarte bine ca nu ai incredere. Asa erau si colegii mei de la scoala, se luau cu totii dupa moaca mea. Dar i-am facut sa aiba incredere si sa copieze de la mine la examene! Nici mama, nici tata n-au avut. Frate-miu lucreaza in televiziune si are opt clase, iar eu cu nu stiu cate diplome nu gasesc loc de munca. Pune-ti gluguța, că mâine poimâine o să te îmbolnăvești ca mine! Țin minte că m-am dus la o domnișoară doctor, așa micuță ca tine și brunețică tot ca tine și rîdea mereu, așa ca tine, zâmbăreață ca tine. Cred că râdea de moaca mea.

A venit Ratb și m-am urcat, iar Mr Bean a luat-o in alta directie. Un gentleman, a stat cu mine in ploaie pana mi-a venit masina :))

Ziceți voi,nu e un om simpatic?

Viața nu este ușoară

Pentru toți prietenii mei, fie că sunt apropiați fie că că sunt ocazionali. Aceasta este una dintre cele mai lungi postări pe care o voi face vreodată, și, totodată, una dintre cele mai reale. Fiecare va trece la un moment dat prin clipe grele.

Viața nu este ușoară. Doar ceva la ce să vă gândiți. Știați că oamenii care sunt cei mai puternici sunt de obicei cei mai sensibili? Știați că oamenii care manifestă cea mai mare bunătate sunt primii care sunt rău tratați? Știați că cei care au grijă de alții tot timpul sunt de obicei, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor? Știați că cele mai dificil de spus trei lucruri sunt Te iubesc, Îmi pare rău și Ajută-mă?

Cel mai frumos fototapet

Uneori, doar pentru că o persoană pare fericită, trebuie să privești dincolo de zâmbetul ei pentru a vedea cât de multă durere poartă. Pentru toți prietenii mei care trec prin unele momente grele chiar acum – haideți să începem o avalanșă intenționată. Toți avem nevoie de intenții pozitive chiar acum.

Dacă nu voi vedea numele vostru, voi înțelege. Aș vrea să vă cer prietenii mei, oriunde ați putea fi, să dați copy-paste acestei postări și timp de o oră să acordați susținere tuturor celor care au probleme familiale, probleme de sănătate, probleme la locul de muncă, griji sau pur și simplu nevoia de a ști că cuiva îi pasă. Faceți-o pentru noi toți, pentru că nimeni nu este imun. Sper să văd această postare pe peretele prietenilor mei doar ca și o susținere morală. Știu că unii o veți face!!!! Va trebui să dați copy-paste NU să distribuiți.