Uniforma scolara obligatorie – pareri

Tin minte ca inca de cand eram mic, adica prin clasa a 5-a nu imi placea sa port uniforma scolara.

Pe la sfarsitul clasei a 4-a ma gandeam deseori la aceasta problema si parca mai vroiam sa raman un an in aceeasi clasa doar ca sa scap de uniforma scolara, ce-mi dadea mari batai de cap din mai multe motive. Uneori o intrebam si pe mama daca nu ma poate muta la alta scoala unde aceasta nu era olbigatorie si fireste raspunsul era “nu”.

Parca imi era de toata rusinea sa ma vada ceilalti prieteni de la alte scoli venind acasa in uniforma, iar ei imbracati lejer cu ceea ce vroiau.

Imi aduc aminte cum era vara, cand copil fiind, eram plin de energie si ma jucam in toate pauzele prin curtea scolii ca pe urma sa transpir si uneori sa racesc.

Acum am mai crescut si sunt de aceeasi parere: uniforma scolara nu ar trebui sa fie obligatorie si sa o poarte care vrea, dar nici n-as admite ca un elev sa fie imbracat ‘foarte cool’. Totusi trebuie sa pastram o limita de bun simt in fata profesorilor si chiar a persoanelor mai in varsta cu care ne intalnim.

Sa o poarte care vrea iar este o problema pentru ca nu cred ca va inchipuiti cum arata o clasa cu 25 de elevi, unul imbracat in uniforma scolara, altul in tricou si pantaloni trei sferturi.

Nu va ganditi acum ca eu dupa ce am terminat clasa 5-a mai veneam imbracat cum scria in regulamentul scolar. Pe atunci luasem modelul fratelui mai mare si imi place sa ma imbrac larg, intr-un cuvant sa fiu fan hip-hop inrait.

De ce credeti ca am avut media scazuta la purtare de atatea ori cu creionul in catalog, ca apoi cu pixul sa fie tot 10? Va spun eu, chiar daca nu era nevoie sa va ganditi: uniforma scoalara pe care eu nu o suportam.

Dupa ce am mai crescut si trecusem de a 4-a, printr-a 6-a sau a 7-a detestam hotararea domnului diriginte de a purta uniforma scolara deoarece mai crescusem si eu… si na, acum mai aruncam o geana asupra fetelor pe care le intalneam, dar nu vroiam sa fac si ele acelasi lucru din cauza uniformei.

Gandire de copil, ce naiba. 🙂

Voi ce parere aveti de uniforma scolara: ar trebui sa fie sau nu obligatorie?

Cand eram mic…

De curand am primit o leapsa de la Andrei in care trebuie sa ma intorc in urma si sa spun ce prostii am facut cand eram mic. Sunt multe de zis, dar o sa ma axez doar pe o intamplare deoarece vreau sa o prezint pe larg.

Deci, sa incepem…

Aveam vreo 6 ani cand locuiam la tara si mama era medic intr-o comuna din judetul Vaslui. Si e clar, daca esti medic trebuie sa primesti destule “recompense” pentru recomandarile tale, astfel incat oamenii de acolo ii aduceau de obicei “produse” si bauturi facute de ei in gospodarie.

Intr-o zi impreuna cu un prieten ne-am propus sa fim si noi “baieti mari” si m-am dus sa iau o sticla de vin ca sa o bem. :)) Ca sa nu ne prinda nimeni, am mers undeva la marginea padurii. Acolo am inceput sa bem din ea, dar nu a trecut mult pana ce un vecin a vazut ce facem si s-a dus acasa la parinti sa le spuna de noi.

Nu au trecut mai mult de 5 minute si a venit fratele meu sa ne intrebe ce facem. Era clar, numai puteam deveni “baieti mari”.

Intr-un final am ajuns acasa (cu cateva suturi in fund, dar tot nu ne-am trezit) unde ne intampina mama care nu stia ce s-a intamplat. Cand a aflat a intrat putin in panica, dar si-a revenit dupa ce i-a explicat fratele meu ce a fost.

Am adormit si ne-am trezit dupa vreo 4 ore… speriati dar si suparati ca nici noi nu prea stiam cum o sa reactioneze parinti cand o sa afle, dar ei stiau deja.

Au urmat morale, povestiri, dar si multe amintiri frumoase.

Lepsa merge mai departe la toti cei care citesc acest articol si doresc sa o ia.

Apropo, ii multumesc lui Andrei deoarece datorita lui mi-am adus aminte si de alte povestiri foarte distractive si frumoase din viata mea, pe care in curand poate o sa le mai postez pe blog.