Dupa 5 beri…

… vreau sa va zic ca mi se rupe de toate blogurile alea care au postat zilele astea cica imnul crizei „KK-Maka“. Pe langa ca ma enerveaza tipa aia care are rolul principal, vreau sa va relatez de aici’sa ca versurile melodiei aleia le puteam face si eu acum, pe loc.

Nu stiu cum se intampla, dar din 10 bloguri pe care le vizitez la intamplare, 8-9 au clipul ala de cacat. Ba, voua chiar va place strunga dintre dinti a lu’ Ramona Hanganu sau…?

Scuzati-mi absenta, dar acum ma duc la baieeeeee!

Cand eram mic…

De curand am primit o leapsa de la Andrei in care trebuie sa ma intorc in urma si sa spun ce prostii am facut cand eram mic. Sunt multe de zis, dar o sa ma axez doar pe o intamplare deoarece vreau sa o prezint pe larg.

Deci, sa incepem…

Aveam vreo 6 ani cand locuiam la tara si mama era medic intr-o comuna din judetul Vaslui. Si e clar, daca esti medic trebuie sa primesti destule “recompense” pentru recomandarile tale, astfel incat oamenii de acolo ii aduceau de obicei “produse” si bauturi facute de ei in gospodarie.

Intr-o zi impreuna cu un prieten ne-am propus sa fim si noi “baieti mari” si m-am dus sa iau o sticla de vin ca sa o bem. :)) Ca sa nu ne prinda nimeni, am mers undeva la marginea padurii. Acolo am inceput sa bem din ea, dar nu a trecut mult pana ce un vecin a vazut ce facem si s-a dus acasa la parinti sa le spuna de noi.

Nu au trecut mai mult de 5 minute si a venit fratele meu sa ne intrebe ce facem. Era clar, numai puteam deveni “baieti mari”.

Intr-un final am ajuns acasa (cu cateva suturi in fund, dar tot nu ne-am trezit) unde ne intampina mama care nu stia ce s-a intamplat. Cand a aflat a intrat putin in panica, dar si-a revenit dupa ce i-a explicat fratele meu ce a fost.

Am adormit si ne-am trezit dupa vreo 4 ore… speriati dar si suparati ca nici noi nu prea stiam cum o sa reactioneze parinti cand o sa afle, dar ei stiau deja.

Au urmat morale, povestiri, dar si multe amintiri frumoase.

Lepsa merge mai departe la toti cei care citesc acest articol si doresc sa o ia.

Apropo, ii multumesc lui Andrei deoarece datorita lui mi-am adus aminte si de alte povestiri foarte distractive si frumoase din viata mea, pe care in curand poate o sa le mai postez pe blog.