Ce s-a intamplat cu blogul si cu mine in ultimele zile

Salutare.

Ma gandesc ca am cativa fani care sunt dornici sa afle de ce nu si-au putut bea cafeaua linistiti citindu-mi blogul cum fac de obicei si au fost nevoiti sa emigreze pe alte site-uri deoarece acesta era la pamant.

Ei bine, dragi cititori, in ultimele zile nu mi-a mers blogul pentru ca domeniul inocentul.com a fost suspendat pentru neplata. Si nu e problema ca n-am avut bani, ci pentru ca parca mi s-a acrit pentru prima oara in viata sa mai scriu pe un blog.

Intre timp, cand ma gandeam la cei 2-3 cititori pe care ii am, Alex Albu de la dreamproduction.ro mi-a facut o oferta de nerefuzat in privinta web hostingului.

Cu ajutorul lui Alex si prin intermediul blogu.lu am reusit sa pun blogul pe picioare din nou.

Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc inca o data si promit ca nu-l mai stresez in fiecare zi cu intrebari banale. 😀

Continue reading

Ramas fara idei?

Deseori mi s-a intamplat sa nu stiu ce sa mai scriu pe blog, adica pur si simplu nu aveam nicio idee.

Sunt sigur ca si tu la randul tau ai avut o astfel de experienta cel putin o singura data de cand bloghezi.

Atunci cand n-am mai avut niciun subiect care sa mi se para mie demn de asternut pe blog, am iesit putin afara, la aer. Mie personal, cele mai multe idei imi vin atunci cand ies afara. Acum sa nu se inteleaga ca nu ies deloc din casa si doar stau sa bloguiesc (cred ca se vede avand in vedere la cat de des postez), ci fac o plimbare sau mai multe ca orice om normal.

Chiar si atunci cand trebuie sa ma duc sa iau paine de la chioscul din colt imi vin idei. Asta pentru ca vad oameni noi, imbracati altfel, caractere diferite. Si nu doar oameni, poate si lucruri diferite.

Atunci cand nu aveti idee ce sa scrieti pe blog, ar fi fain sa iesiti putin afara, sa lasati panoul de control pe mai tarziu, twitterul si alte retele sociale in liniste si sa va relaxati. Subiectele o sa vina fara indoiala.

Nu uitati sa luati cu voi un carnetel, telefonul sau orice altceva ca sa notati ideea pe care se va baza articolul sau articolele, depinde cat de inspirat sunteti in acel moment.

Succes! 🙂

Azi vreau sa scriu pe blog despre…

Astazi, de cum m-am trezit am simtit ca am un chef nebun sa scriu pe blog cateva articole faine, de care blogul meu are nevoie, deoarece in ultima perioada am scris vreo 10 articole doar de dragul de a scrie, adica de umplutura ca sa nu ramaneti cu ochi-n soare atunci cand intrati pe blog.

bloguri_bloggeri Problema e una destul de naspa, pe care n-am crezut ca o voi intalni vreodata: nu stiu ce sa scriu, cu toate ca as vrea sa tastez in Windows Live Writer ceva misto, dar nu gasesc un subiect care sa ma faca sa cred ca o sa le placa si celor care se invart in jurul blogului.

Stiu, cu toate ca unii dintre voi o sa spuneti ca n-ati intampinat problema asta pana acum si nu credeti ca o s-o intampinati, va spun eu sigur ca o sa vina momentul. Asa ziceam si eu la inceput celorlalti, dar m-am inselat.

Cand am inceput sa scriu pe inocentul.com simteam ca am atat de multe de impartasit si ma gandeam ca o sa ajung la 2-3 articole pe zi.

Acum sa nu credeti ca nu mai am nimic de zis, doar ca pe moment nu-mi trece nimic prin minte si pur si simplu nu gasesc un subiect pe care sa-l despic aici, pe blog.

Pana una alta, cred ca pana maine imi revine inspiratia si in caz contrar tre’ sa-i dau dreptate lui Madalin in legatura cu postul asta.

Ps: Oare si asta poate fi incadrat in categoria “articole de umplutura”?

sursa imagine

De ce nu scriu eu atat de des pe blog?

Stiu ca e de rahat sa intri pe blogul unuia pe care il citesti si omul sa nu posteze timp de o zi sau mai multe nimic. Adica iti lasa asa… o stare de tristete, daca ii putem spune asa.

Motivul pentru care scriu atat de rar pe blog e lipsa de timp, pe care nu il putem cumpara cumva. Efectiv nu am timp, ca ideile curg. Sa stiti ca nu duc lipsa de idei si asta e bine, inseamna ca am o inspiratie bogata, nu?

Mai am si eu o scoala unde trebuie sa invat ca sa o termin, mai am si prieteni cu care trebuie sa ma intalnesc si sa ne distram si in plus, eu nu traiesc din blogging. Nu stau tot timpul online si nu caut subiecte pentru ce o sa scriu maine pe blog in orice moment, deoarece ce fac acum se numeste pura placere. Chiar daca mi-as dori sa castig si bani, nu neg, referitor la articolul asta.

Nu cred ca exista persoana care scrie pe un blog si sa spuna “ba, eu nu vreau sa castig nimic, chiar daca mi-ar oferi cineva si 1.000 de euro pe banner. Il refuz!”. Toti ne dorim sa castigam ceva, cat de putin, dar sa stim ca asta am castigat noi din blogul nostru.

Uite, articolul asta mi-a luat 10 minute sa-l scriu. De ce as pierde eu  timpul asta degeaba si as sta sa ma gandesc alte 5 minute? La ora actuala am 117 articole publicate. Faceti un calcul. Asa-i ca iese ceva timp pierdut?

Dar despre asta poate o sa discutam intr-un articol viitor, ca deja am deviat subiectul.

Cu ocazia asta vreau sa-mi cer scuze celor 100 si ceva de persoane care ma citesc zilnic si dau de aceleasi articole uneori.

Un sfat: daca doriti atat de mult sa cititi alte articole scrise de mine si inca nu ati rasfoit arhiva blogului, va invit sa o faceti cu placere, cu toate ca s-ar putea sa dati si de cate un articol scris ca sa fie acolo… ah, uitasem. Inca un motiv pentru care nu scriu atat de des pe blog: vreau ca fiecare articol de acum inainte sa fie scris din placere, nu doar sa fie acolo ca sa spunem ca nu a trecut o zi fara sa scriu un articol.

Astea fiind spuse, va doresc un an cat mai fericit si sa ne citim in continuare cat mai sanatosi si bine dispusi! 🙂

Cand eram mic…

De curand am primit o leapsa de la Andrei in care trebuie sa ma intorc in urma si sa spun ce prostii am facut cand eram mic. Sunt multe de zis, dar o sa ma axez doar pe o intamplare deoarece vreau sa o prezint pe larg.

Deci, sa incepem…

Aveam vreo 6 ani cand locuiam la tara si mama era medic intr-o comuna din judetul Vaslui. Si e clar, daca esti medic trebuie sa primesti destule “recompense” pentru recomandarile tale, astfel incat oamenii de acolo ii aduceau de obicei “produse” si bauturi facute de ei in gospodarie.

Intr-o zi impreuna cu un prieten ne-am propus sa fim si noi “baieti mari” si m-am dus sa iau o sticla de vin ca sa o bem. :)) Ca sa nu ne prinda nimeni, am mers undeva la marginea padurii. Acolo am inceput sa bem din ea, dar nu a trecut mult pana ce un vecin a vazut ce facem si s-a dus acasa la parinti sa le spuna de noi.

Nu au trecut mai mult de 5 minute si a venit fratele meu sa ne intrebe ce facem. Era clar, numai puteam deveni “baieti mari”.

Intr-un final am ajuns acasa (cu cateva suturi in fund, dar tot nu ne-am trezit) unde ne intampina mama care nu stia ce s-a intamplat. Cand a aflat a intrat putin in panica, dar si-a revenit dupa ce i-a explicat fratele meu ce a fost.

Am adormit si ne-am trezit dupa vreo 4 ore… speriati dar si suparati ca nici noi nu prea stiam cum o sa reactioneze parinti cand o sa afle, dar ei stiau deja.

Au urmat morale, povestiri, dar si multe amintiri frumoase.

Lepsa merge mai departe la toti cei care citesc acest articol si doresc sa o ia.

Apropo, ii multumesc lui Andrei deoarece datorita lui mi-am adus aminte si de alte povestiri foarte distractive si frumoase din viata mea, pe care in curand poate o sa le mai postez pe blog.

Am revenit

Astazi am reusit sa imi schimb hostul si nu am mai salvat nimic de pe acest blog, deoarece aveam cateva articole si nu merita efortul sa o fac manual. Sunt foarte bucuros ca puteti sa accesati blogul meu destul de repede si sa navigati intr-un mod placut.

Chiar urmaream demult schimbarea asta, dar am amanat-o din cauza ca nu prea am avut timp liber.

Sper ca google sa treaca si pe la mine intr-un interval de timp scurt. :))