Vasluiul, privit ca un oras bestial

De curand, am primit o lepsa de la Sorin Grumazescu in care trebuie sa spun de ce traiesc intr-un oras bestial.

Am stat cateva minute si m-am gandit la cateva lucruri bestiale pe care le gasesti (doar) in Vaslui, printre care se numara:

  • fetele – toata lumea stie ca moldovencele sunt frumoase si fete ca in Vaslui rar mai gasesti 😀
  • oameni faini pe care doar aici ai ocazia sa-i intalnesti. Recunosc, nu sunt multi, dar conteaza ca exista.
  • in Vaslui avem (doar) 2 parcuri, locul ideal pentru a te intalni cu personajele de la punctul 1. Nu de alta, dar uneori domn’ primar ne lasa fara lumina si-ti dai seama cat de… romantic e.
  • daca ai ajuns in Vaslui si vremea-i schimbatoare, nu-ti fa griji, aici gasesti SH-uri (second hand-uri) la tot pasul, ca bazarul n-are program non-stop.
  • in Vaslui n-ai cum sa te pierzi, deoarece exista doar o strada care duce de la spital la gara
  • avem personalitati de seama, la fel ca si orasul.

Cam astea ar fi motivele pentru care traiesc intr-un oras bestial, cu toate ca imi doresc sa plec cat mai repede de aici, chiar daca am tovarasi de bautura adevarati si prietene singure acasa cu simtul umorului bine dezvoltat.

Vorbind serios, ca pana acum doar pe glume am fost pus, consider ca Vasluiul nu e un oras bestial sau cel putin nu mi se pare mie. Pur si simplu este un oras plictisitor, asa ca nu va recomand sa va opriti pe aici’sa.

Uneori, chiar daca ai bani nu merita sa-i cheltui in Vaslui, nu ca ai avea unde, dar merita sa tragi o fuga pana in Iasi.

Uf, acum vad ce rau sunt cand vine vorba de comuna Vaslui, dar sper sa apeciati sinceritatea dragi consateni. :))

Daca sunteti din Vaslui si treceti pe aici, as aprecia sa aflu si alte motive de ce traiti intr-un oras bestial, oferta valabila si pentru cei care sunt si din alte orase.

Leapsa asta merge mai departe tuturor persoanelor care ma citesc si au un blog sau pot lasa un comentariu, dar in special vreau sa aud in ce orase bestiale traiesc George Paul Cretu, MetaMorph, Lillee, Lucian Valsan si Alexandru Negrea daca e incantat sa o preia.

Cand eram mic…

De curand am primit o leapsa de la Andrei in care trebuie sa ma intorc in urma si sa spun ce prostii am facut cand eram mic. Sunt multe de zis, dar o sa ma axez doar pe o intamplare deoarece vreau sa o prezint pe larg.

Deci, sa incepem…

Aveam vreo 6 ani cand locuiam la tara si mama era medic intr-o comuna din judetul Vaslui. Si e clar, daca esti medic trebuie sa primesti destule “recompense” pentru recomandarile tale, astfel incat oamenii de acolo ii aduceau de obicei “produse” si bauturi facute de ei in gospodarie.

Intr-o zi impreuna cu un prieten ne-am propus sa fim si noi “baieti mari” si m-am dus sa iau o sticla de vin ca sa o bem. :)) Ca sa nu ne prinda nimeni, am mers undeva la marginea padurii. Acolo am inceput sa bem din ea, dar nu a trecut mult pana ce un vecin a vazut ce facem si s-a dus acasa la parinti sa le spuna de noi.

Nu au trecut mai mult de 5 minute si a venit fratele meu sa ne intrebe ce facem. Era clar, numai puteam deveni “baieti mari”.

Intr-un final am ajuns acasa (cu cateva suturi in fund, dar tot nu ne-am trezit) unde ne intampina mama care nu stia ce s-a intamplat. Cand a aflat a intrat putin in panica, dar si-a revenit dupa ce i-a explicat fratele meu ce a fost.

Am adormit si ne-am trezit dupa vreo 4 ore… speriati dar si suparati ca nici noi nu prea stiam cum o sa reactioneze parinti cand o sa afle, dar ei stiau deja.

Au urmat morale, povestiri, dar si multe amintiri frumoase.

Lepsa merge mai departe la toti cei care citesc acest articol si doresc sa o ia.

Apropo, ii multumesc lui Andrei deoarece datorita lui mi-am adus aminte si de alte povestiri foarte distractive si frumoase din viata mea, pe care in curand poate o sa le mai postez pe blog.