Cand eram mic…

De curand am primit o leapsa de la Andrei in care trebuie sa ma intorc in urma si sa spun ce prostii am facut cand eram mic. Sunt multe de zis, dar o sa ma axez doar pe o intamplare deoarece vreau sa o prezint pe larg.

Deci, sa incepem…

Aveam vreo 6 ani cand locuiam la tara si mama era medic intr-o comuna din judetul Vaslui. Si e clar, daca esti medic trebuie sa primesti destule “recompense” pentru recomandarile tale, astfel incat oamenii de acolo ii aduceau de obicei “produse” si bauturi facute de ei in gospodarie.

Intr-o zi impreuna cu un prieten ne-am propus sa fim si noi “baieti mari” si m-am dus sa iau o sticla de vin ca sa o bem. :)) Ca sa nu ne prinda nimeni, am mers undeva la marginea padurii. Acolo am inceput sa bem din ea, dar nu a trecut mult pana ce un vecin a vazut ce facem si s-a dus acasa la parinti sa le spuna de noi.

Nu au trecut mai mult de 5 minute si a venit fratele meu sa ne intrebe ce facem. Era clar, numai puteam deveni “baieti mari”.

Intr-un final am ajuns acasa (cu cateva suturi in fund, dar tot nu ne-am trezit) unde ne intampina mama care nu stia ce s-a intamplat. Cand a aflat a intrat putin in panica, dar si-a revenit dupa ce i-a explicat fratele meu ce a fost.

Am adormit si ne-am trezit dupa vreo 4 ore… speriati dar si suparati ca nici noi nu prea stiam cum o sa reactioneze parinti cand o sa afle, dar ei stiau deja.

Au urmat morale, povestiri, dar si multe amintiri frumoase.

Lepsa merge mai departe la toti cei care citesc acest articol si doresc sa o ia.

Apropo, ii multumesc lui Andrei deoarece datorita lui mi-am adus aminte si de alte povestiri foarte distractive si frumoase din viata mea, pe care in curand poate o sa le mai postez pe blog.

Speranta, rabdare si incredere

De multe ori am invatat ca in viata trebuie sa ai speranta dar si rabdare.

Niciodata nu trebuie sa te indepartezi de persoana ta, oricat ai fi de dezamagit.

Daca ai credinta si vointa le poti rezolva pe toate, deoarece atunci esti constient ca totul va fi bine.

Astea sunt 3 moduri prin care sper ca ne putem ghida in viata asa cum vrem si nu mecanic, deoarece atunci viata nu cred ca ar mai avea sens. Trebuie sa ii dam putina culoare ca noi sa putem atinge telul pe care l-am stabilit de la bun inceput.

Despre cuvantul numit “speranta” exista si o legenda, care mie personal mi-a redat zambetul pe buze, dar si emotie in acelasi timp.

Printesa Greciei Antice, pe nume Pandora era o femeie foarte frumoasa pe care si-o doreau toti zeii. Ca sa o cucereasca, acestia i-au facut cadou o cutie in care ea nu stia ce se afla. Cu totii i-au spus sa nu o deschida ceva timp, deoarece nimeni in afara de ei nu stiau secretul. Printesa, foarte emotionata a deschis cutia si in acel moment din ea au iesit  toate bolile si greutatile care aveau sa chinuie pe vecie intreaga omenire.

Daca Pandora avea rabdare si deschidea cutia la timp, un zeu bun isi facea mila de ea si o ajuta sa readuca lumea la normal, astfel incat sa ii scape de suferinta. Aceasta incercare s-a numit speranta.

De aceea noi trebuie sa avem speranta si rabdare, dar sa nu ne uitam nici increderea in noi.