Rugaciunea ca o obligatie

In ziua de azi, cand fiecare e presat de timp, uitam uneori sa ne mai si rugam la Dumnezeu atat cat trebuie sau chiar deloc.

Poate nu ar trebui sa scriu eu despre rugaciune pentru ca nu sunt o persoana care se roaga foarte des, insa atunci cand o fac cu tot sufletul simt ca ma apropii tot mai mult de Dumnezeu.

Pentru ca si eu sunt atras uneori de alte lucruri, sunt constient ca trebuie sa imi fac rugaciunea, dar parca ma simt obligat.

Adica na, uneori sunt foarte obosit, ma loveste somnul si stiu ca inainte sa adorm trebuie sa ma rog cateva minute pentru ca daca nu fac asta, parca nu dorm bine. Acesta este unul dintre motivele pe care il putem adauga in categoria “rugaciunea ca o obligatie”.

Sunt constient ca asta e un pacat insa in cel mai scurt timp o sa incerc sa-l corectez.

Acum vreau sa stiu daca nu sunt singurul care a trecut prin asta si va intreb pe voi daca ati simtit vreodata ca va faceti rugaciunea ca o obligatie si dupa terminarea ei ati rasuflat usurati ca ati dus si acest lucru la bun sfarsit?